﻿Rubla și Improprietărirea

Trecând peste faptul stânjenirei și abolirei complecte a tuturor ramurilor de activitate pe care le-a adus situația valutară,- abolire care are drept efect scumpetea peste măsură a vieței, să ne oprim un moment asupra problemei celei mari: Improprietărirea. Înainte de a fi fost scoasă din circulație rubla Lwow, Directoratul de Finanțe – prin iscusiții ei funcționari, cari au adus ruina populației basarabene, - a luat dispoziția ca să se primească pentru tot ceea ce privește înproprietărirea, rublele Lwow și Romanow. Sătenii cari înainte de a se lua o astfel de hotărâre, aveau oare cari restricțiuni față de rubla Lwow de îndată ce au văzut că această rublă este primită la casieriile statului, au primit-o și ei în schimbul mărfurilor și muncei lor. Comisiunele sătești și județene de asemenea au fost nevoite să o primească. Ba ceva mai mult sub impulsiunea ordinelor a celor în drept, au căutat și ei să procedeze la fel și să silească pe sătean să primească drept monetă oficială această rublă.
La un moment dat însă Directoratul de Finanțe scoate brusc din circulație rubla Lwow. Acelaș ordin imperativ care până eri, să se primească rubla Lwow la toate ghișeurile, acum oprește încasarea ei. Toate casieriile comisiunilor sătești și județene ca și pungile sătenilor sunt pline cu rubla Lwow, însă Directoratul de Finanțe făcând parte din clasa cuceritorilor nesocotește nevoile tuturor și persistă în resistența sa. Rubla Lwow care până eri prețuia un leu, astăzi nu mai prețuește nimic. Ce calcule adacadatante au clocit într`o noapte de insomnie și cochemar în capul tiranului constipat din fruntea finanțelor basarabene, ce cucuvele i-o fi cântat la ureche, cine ar putea-o știi? E destul că și casieriile tuturor acestor instituțiuni ca și pungile bieților locuitori au rămas pline cu o monetă fără valoare; că peste sărăcia vremurilor vitrege s`a așternut

C e n z u r a t
Cine poate garanta cu acelaș, - dar cu exact cu acelaș lucru - nu se va întâmpla mâine cu rubla Romanow? Și apoi peste câtva timp cu leul și mai târziu cu însăși avutul fiecărui cetățean ? 
	Această politică financiară de ruinare și urgie nu va avea nici o sancțiune ? Vor putea și mai departe câțiva nevropați să-și îndeplinească opera lor de ciocli și să aducă perturbarea în massa poporului. 
Intrebăm noi deschis, oare toți acești mizantropi rămas-au cu rublele Lwow

C e n z u r a t
atunci când s`au gândit să scoată din circulație rubla Lwow? 
	
Să nu ni se răspundă că noi plângem pe ruinele acestei monete rusești. Din moment ce din greșeală sau din calcul ai admis circulația ei, tu Stat ți-ai luat angajamentul a o învesti cu puterea valorei ei. Ori, în momentul când ai avut de gând s`o scoți din uz, trebuia să previi publicul și fixând un turneu înlăuntrul căruia ea să se schimbe, trebuia să pui pe piață o altă monetă oficială. Așa se procedează în toate țările din lume până și în Hotentoția, numai în Basarabia nu s`a procedat astfel.
	De-aceea noi cerem încă o dată revizuirea chestiei rublei pentru a se învedera: a) că cei cari au procedat astfel având interesul să facă astfel și b) pentru a introna dreptatea în schimbul acestei fapte făcută sub egidia unei instituțiuni de Stat.
	Va veni vre-o dată ora răfuelilor ?
D. Fătu


Democraţii...

Unui hîtru i s'a năzărit să depună sula'n piept ca să'l întrebăm pe Delabraila nostru: ”cum se simţea el, democratul în ţinută de rigoare la bancetul de eri, dela Liceul Militar?”
Hodoronc, tronc! De ce nu-l întrebi cilibiule, pe "Tijo-Rasty"... etc., etc. Pețalis, membru in Sfântul părinţilor şi “ziarist", - după “Sfatul Ţării" citire?.
Delabraila s'o fi curăţat de doi poli, - chiria ,,rândunicei" la Taica Naftule, - dar ex-ventrilogul imitator - transformist ,,nemaivăzut şi nemaipomenit" a feştelit-o rău intrând la banchet fără să fie chemat, şi în costum de turist, - cu pantaloni pân'la genunchi, - ca să-şi arate muşchii femenini de la pulpe şi pentru ca să ţipe să i se dea tacâm la masă... fiindcă'imnealui e ,,Redactor", -cu R mare, - la ,,Sfatul Țării"...
   Aferim cocoş berlinez!


Știri și fapte


   Din partea mai multor amatori de artă și artiști s’a deschis în str. Alexandru cel Bun, No. 50 un salon de artă, în care sunt expuse picturi, aquarele, desenuri, lucruri de artă decorativă, vase, covoare și altele.
   Măreția tablourilor și arta cuprinsă în ele, armonia aranjamentului și întreg ansamblu impune cu acest salon să fie vizitat de ori cine, el constituind un mic sanctuar de virtute artistică, resultând din aptitudinile forțelor naționale.
   În acest salon de artă sunt adunate lucrări din cei mai valoroși pictori ai țării, și sforțarea pe care acești mecenați ai artei românești au depus-o în colectarea unui mănunchiu atât de ales de pânze și lucruri de artă merită din partea publiului cea mai desăvârșită atenție și încurajare.


Iar chestia repauzului Duminical

Se străduiesc de atâta vreme bieţii lucrători frizeri să întroneze repauzul duminical însă, nici până azi, sărmani  n`au  reuşit să-i dea pe brazdă pe neomenoşii patroni şi să-i facă să înţeleagă a închide prăvăliile. Primăria a aprobat cererea lucrătorilor frizeri şi a hotărât să se respecte repauzul. Prefectura de Poliţie a dat ordine în urmare pe la secţii, dar „miliţionerul”  sergentul de stradă, tot miliţioner a rămas ca şi pe vremea de când i se zice aşa, dă din umeri la plângerile lucrătorilor şi patronii îşi fac mendrele ţinând deschis şi ameninţându-i pe lucrători cu moartea dacă au să mai îndrăsnească  să-i supere cu închisul. Mai frumos nici că se poate! În capitala Basarabiei nu se poate executa o măsură dreaptă că...se turbură  ţărâna Ţarilor!
Nu zău, domnilor, „pristavi” mustăţile d-voastră vi le puteţi face ţanţoşe şi mai ca ale Kaizerului şi de cu Sâmbăta, deci a-ţi putea să închideţi frizeriile Duminica; căci altfel vă promitem, cu începere chiar din numărul viitor, pe lângă numele necuviincioşilor patroni cari  nu vor închide prăvăliile să vi-l înserăm  tot cu literă neagră şi pe al fiecărui şef de sector în frunte cu şeful de secţie ca să ştie Direcţia Poliţiilor cum vă faceţi datoria!
Duminica trecută n-au închis prăvăliile următorii patroni frizeri:
Vaisman Bliuma, str. Smidt No. 50; Seliman Sinust, str. Smidt No. 48; Blinder, str. Benderului No. 58; Huhim Rah and, str. Al. Cel Bun No. 63; S. Vintilov, str. Al. Cel Bun, No. 63; Naftuli Rohland, str. Al. cel Bun; E. Dvorci, str. Armeană 71; şi Pavel Îgnatiev, str. Armeană colţ cu str. Smidt.

Culeoca

.............

„Steaua Basarabiei”
	Intr'unul din numerele trecute ale ziarului nostru am mai vorbit depre monopolul produselor petrolifere ce a fost creiat pentruSoc. <<Steaua Basarabiei" pe vremea guvernului de pomină: Marghiloman. De astădată, să arătăm cu date, chipul în care își bat joc politicianii noștri de nevoile mulțimei care îi rabdă încă... până într'o zi când i-o veni și lor apa la moară că să'i ia de guler pe toți aceia cari și-au bătut joc de dânsa și au speculat-o după plac.
	Art. 1 din contractul ce i-a fost înlesnit societății spune: ca urmare a Consiliului de Miniștri No. 851 din 4 Oct. 1918, subsemnatul Gr. Cantacuzino, în calitate de Ministru al Industriei și Comerțului predau distribuirea produselor de petrol în Basarabia exclusiv Societății de distribuție „Steaua Basarabiei” cu sediul în Iași.
	2) In acest scop Ministerul de Industrie și Comerț se obligă: multe multe... toate înlesnirile sa-i facă acestei Societăți de speculă.
	Știm că s`au făcut numeroase plângeri și intervențiuni motivate la București pentru dărâmarea acestui contract dar, toate au rămas baltă. „Steaua Basarabiei” are păcură din berechet ca să ungă osia și să numai scârțâie!
	Desființarea monopolului creiat de Stat (Statul reprezentat prin d. Markiuloman) acestei societăți particulare ar putea să aducă mari foloase atât Statului adevărat, nu celui de gașcă și clocit de banda lui Markiulomman precum și populației. Și iată cum S'ar putea crea un monopol de Stat căci Statul prin organizațiile lui poate face să dispară numeroșii intermediari de azi cari fac să se scumpească produsele si le-ar pune direct consumație fiind angrosist și detailist în acelaș timp. Iar până la înfăptuirea acestui monopol să se lase libere, cel puțin instituțiile de Stat și organiațiile industriale mai însemnate, să aducă combustibilul de care au nevoie direct de la fabrici, fără intermediul soc. „Steaua Basarabiei”.
	Nădăjduind că noul guvern ce se formează acum, din oameni noi, nu va mai tolera această nereușită speculă a produselor petrolifere ce se face în Basarabia de către soc. „Steaua Basarabiei” și prin o măsură hotărîtă să pună odată capăt poftele de repede înavuțire prin speculație a celor din jurul societății. Cea dintăi măsură de îndreptare a unei stări nenorocite de de fapte, care se reclamă mai imperios pentru a se pune la adăpost autoritățile de pretențiuni nesăbuite ale societății „Steaua Basarabiei”, cerem guvernului s'o ia, obligând-o pe numita societate să micșoreze comisionul ei exagerat de trei mii lei vagonul de 10,000 kgr. ce incasează actualmente, până la tranșarea definitivă a acestei chestiuni.
	Vom mai reveni, și nu vom înceta până nu vom vedea scăpată odată Basarabia de această rușine a vremei, spre liniștirea spiritelor, căci norodul suferă grozav după urma speculației acestei societăți.

Culeoca


Leul și rubla

Partea cea mai arzătoare, în chestiunea financiară a țărei, o constituie de bună seamă valuta monetară.
Este o aberație ceea ce se petrece în această provință, în aceeaș țară circulă trei feluri de monede cu totul deosebite și cinci variațiuni ale acestor monede. Leul Băncii Naționale, Leul Băncei Generale, coroana, rubla „Romanov” și rubla „Lvow”. Nu numai atât. Dar însăși valoarea acestei monezi e diferită, fructuoasă și nesigură.
Mai întâi Băncii Generale, n’a fost primită ca monedă oficială. Pe urmă a fost adoptată de către unele instituții, dar nu de toate. Sînt unele cari nici astăzi n’o primesc cu toate că e decretată ca monedă oficială a țărei, printr’o lege specială. Între aceste instituții e și Banca Națională. Care este motivul că această instituție nu primește hârtia Băncei Generale, e greu de știut. Astăzi nici hârtia Băncei Naționale și nici cea a Băncei Generale nu e garantată prin nici o rezervă în aur. Deci de unde refuzul celei d’întâi ce-a primit drept bună monedă celei de a doua. 
E frică Băncei Naționale ca nu cumva primind de bună hârtia Băncei Generale, să rămână, la un moment dat cu un teanc de asemenea hârtie în depozit pe care, să nu o mai poată pune în circulație și astfel să dee un prilej de micșorirea acțiunii ei? Da atunci de ce nu i’ar fi frică și publicului, că la un moment dat valoarea hîrtiei Băncii Naționale nu va mai prețui o mie,... mai ales că ștocul din această hîrtie e colosal și negarantat?
În orice caz această stânjenire din partea B-ncii N-le față de moneda B-nci Generale aruncă un discredit asupra valorii celei în urmă, și de la o împedicare în circlația monetară. 
Pe de altă parte, nici până astăzi nu se știe cu preciziune care este stocul de hârtie, a B-ncei Generale. La ștampilarea ei, -care s’a făcut într’un chip complect neregulat, -nu s’a ținut nici o socoteală. Acest discredit constitue una din cauzele scăderii valutei noastre față de străinătate.
Da asta nu-i nimic.
Ceea ce se întâmplă cu rubla, întrece orice închipuire.
După ce la început, se decretase cursul acesteia, la 1 leu 60 de bani, indiferent de proveniența ei, după aceea a început a se face distiucțiune între diferitele feluri de ruble. Mai întâi au fost alungate depe piețele Basarabiei rublele de import „Odeski”, -cari nici n’ar fi trebuit a fi primite, -și apoi cele „kerenski” cu și fără serie.
Rămânând bune rublele „Lvow” și „Romanow”, s’a încercat pe toate căile a se produce o depresiune între valoarea lor. Tocmai când se atinsese scopul mai bine, tocmai atunci s’a venit cu împrumutul  Național al Unirei și s’a luat noua hotărâre: scăzându se valoarea lor la 1 leu și primindu-se amândouă felurile de ruble ca vășminte la acest împrumut. Prin acest act s’a consfințit odată mai mult că se primește drept monedă fiscală, -deci drept valoare de schimb, -ambele feluri de ruble. De unde la început mai putea vre-o îndoială că nu toate rublele erau recunoscute ca monedă de Stat, prin acest act, a dispărut și această îndoială. 
Ba mai mult, o lună în urmă, toate instituțiile financiare din Basarabia nu mai făceau plăți decât în ruble „Lvow”. Dar nu trec două-trei luni de la această recunoaștere publică și acest Guvern vine cu un „decret-lege” prin care scoate din circulație rubla Lvow în mod unic și complect. Și în ultimul rând se preconisează în anumite cercuri și la decapitarea rublei „Romanow”. Această micșorare a valoarei și această scoatere din circulație mai întâi a rublei „Lvow” și acum a rublei „Romanow” au avut și vor avea o înrăutățire atât de covârșitoare asupra tuturor problemelor sociale, economice și financiare, în spațiu cât vor putea da naștere la conflicte din cele mai grave.
În esență, orice monedă nu ește decât echivalentul muncei și valorii diferitelor mărfuri, decare omul are nevoie. Este exclus ca munca mea pe care tu, Stat ni-ai echivalat-o și plătit-o ceri la ruble „Lvow” socotite la 1 leu rubla să vii astăzi să mi-o prețuiești numai la 40 de bani și apoi la nimic și deci să mă lași muritor de foame. În aceeași ordine de idei, se poate pune întrebarea „în mâinile cui se găsește cel mai mare ștoc de monede „rublă”?”. Nici nu poate încăpea alt răspuns, decât unul singur „în mâinile sătenilor”. 
Cea ce se găsește în mânile comercianților și capitaliștilor, -cari și ei au dreptul la viață, -este cu totul neînsemnat. Atunci reese foarte clar, că depreciindu-se valoarea rublelor și apoi căutându-se a se scoate din uz fără a se da putință schimbărei în lei a acestor ruble se anulează valoarea muncei la schimbul căreia omul și’a agonisit acele monede. Cu alte cuvinte se micșorează patrimoniul avuției Naționale locale. Se atentează la averea și deci la sursele de viață însăși ale deținătorilor acestor monezi. 
Ori are Statul Român dreptul să facă o stare crimă? Este Basarabia o țară cucerită. În care, în schimbul oricăror legi bazate pe dreptate și echitate, să troneze arbitrarul, bunul plac, vanitatea sau pofta de îmbogățire a câtorva? Noi credem că nu. Dar credința noastră nu ajunge. Alături de ea, ar trebui să vină acea putere indisolubilă a mulțimei, care să impună o anumită linie de conduită celor cari au căutat să speculeze această chestie, și să o soluționeze în așa fel, încât, depe urma ei să tragă toate foloasele incalculabile.
Și aceștia sunt financiarii acestei provincii. Înâriți cu puteri discreționare, lăsați în voia lor fără nici o opoziție locală, acești cretini s’au aruncat în vârtejul speculei cu ruble, în așa fel, în spațiu cât, neluînd în seamă doliul pe care’l aruncă asupra maselor sărăcite într’o singură noapte au determinat un joc periculos de valută, pentru că din schimbul de valoare, -ei, cari aveau la dispoziție haznalele Statului, -că-și poate forma capitaluri formidabile. Lucrul a devenit de notorietate publică. Cine nu știe că acum câteva luni în urmă când rubla „Lvow” ajunsese 50-60 de bai, cineva care avea de încasat un mandat de o sută de mii de lei, bunăoara, dând un bacșiș bun, lua valoarea în lei, pe când, invers, o încasa în ruble, adică tocmai pe jumătate. Ei bine, trebuie să știe cei cari sunt făptuitorii acestor atentate la averea cetățenilor, că lucrurile nu vor rămâne astfel. Din toate colțurile țării trebuie să se ridice un singur glas: acel al revizuirei operei financiare mozolită atît de murdar de cei care au condus aceste treburi; pentru a se ști de toată lumea care a fost cauza adevărată pentru care economia Basarabiei a avut de suportat fuguri atât de grele de pe urma cărora orice umbră de comerț, de industrie, de muncă națională și de năzuință către o nouă activitate, e complect abolită!
Rezolvirea în mod echitabil a acestei chestiuni va avea repercursiune covârșitoare și asupra ridicărei valutei noastre prin opera de drept care trebue să se facă!...

D.Fătu.


Pentru prietenii noștri

Invităm pe această cale, pe toți prietenii noștri să nu lipsească nici unul dela Marele Bal al Ziarului „Democratul-Basarabiei”, care are loc mâine seară, 30 noiembrie 1919, în saloanele Clubului Polonez, Clădirea Școalei, pe str. Unirii (Goloniscevo-Cutuzova, Misciansca), No. 24.
	În tot timpul dansului, - dela orele 9 seara, până la orele 6 dimineața,- pe lângă destul de apreciata Muzică militară a Reg. 35 Infanterie, va mai cânta în pauze și orchestra națională a simpaticului viorist și cântăreț, L. Panaitescu ; la orele 12 noaptea prin votare cu cărți poștale ilustrate se vor alege două Regini ale Balului,- una a frumuseții și a doua a dansului,- pentru care scop, un nostim serviciu poștal va funcționa prin toate saloanele; iar pentru desăvârșirea acestei petreceri alese pe lângă bogatul bufet ce va sta la dispoziția tot vizitatorului, originale și prea plăcute surprize le rezervă „Salonul Intim”, ce se întocmește de acum pentru pecetluirea unei amintiri cu adevarat demnă numai de Balul „Democratului-Basarabiei”. Mare Bătae de flori, confete și serpentine.
	Prețul intrării: pentru o persoană lei 5, pentru o familie, un cavaler și două domnișoare, lei 10.
	Cu toată democrația vremurilor, la acest bal nu se va permite intrarea scandalagiilor,- oricât de sus pui vor fi ei,- și nici a femeilor cu moralitate suspectă.
Red.

S’a găsit mușamaua?
Făgăduisem rândul trecut că voi reveni asupra panamalui Moșneagu Zarzăr și C-le și ca oameni conștiincioși ne ținem de vorbă. Cu lanțuri pățiți cu lefuri atât de mari, își continuă opera lor.
Ei, nici până azi nu și-au depus întreaga lor gestiune. Nimeni nu-i forțează, nu-i întreabă, nu-i ia de guler. Sume fabuloase se strecoară prin mîinile lor și se lipesc ca untul din fabulă. Pentru a prilejui cursul afacerilor, le inventează, le complică, le multiplică și le încurcă în așa fel, încât să nu le mai dea nimeni de urmă. Când văd că pe fereastra celuilalt de operațiuni începe să pătrundă sulița de lumină a controlului sau a justiției, numaidecât împung fuga după protectori și după complici mai luați, de cari nu se poate nimeni atinge. Întocmai astfel s’a întâmplat cu acești domoi. După ce au încasat în total, în cursul anului 1918-1919 circa 628 de mii de lei, în următoarele monezi.
Ruble „Romanow”.......286 000
	      „Livon”..............125 000
Lei................................118 000
		Total.................628 000
Când a fost vorba să le verse la Stat, acestu sume, le-au vărsat astfel:
Ruble „Livon” 481 000
	     „Romanow” 4000
Lei 6
Cu alte cuvinte, domnii casieri au speculat cele 285 000 de ruble „Romanow” și cei 118 000 de lei pe piața Chișinăului, cumpărând pe ei ruble „Livon”. Ori cum, însă din anul 1918 rubla „Romanow” avea un curs foarte susținut de 1,60 de lei, iar rubla „Livon”, încă de pe atunci nu avea decât un curs efemer și fluctuos de circa 60-70 b: oricine își poate închipui ce afaceri rentabile se făceau.
Rentabilitatea a mers crescând în proporție cu descreșterea rublei „Livon” și a atins maximum atunci când această rublă a scăzut la 30-40 de bani, la care timp s’a făcut și cea mai mare speculație ca rublele „Livon”. Ceva mai mult: toate aceste venituri încasate din anul 1918 de casierul Zarzăr și șeful contabilității Moșneagu, au fost reținute pentru a fi speculate câte 6-7 luni de zile, până când se puteau aranja aceste speculații. Nu este exclusă nici chiar speculația banilor pe dobânzi exploatând nevoile nenorociților slujbași sau altor nevoiași. În această privință este de făcut o serioasă cercetare. 
Pentru ca toate aceste lucruri să se fi întâmplat este de presupus că ele s’au petrecut sub egida și cu consimțământul autorizat dacă nu și interesat ai șefilor instituției. Lucrurile vor trebui lămurite pe deantregul.
Dacă nu se face acum, se va face la viitor. Cifrele au puterea indestructibilă a infinitului. Din jocul lor armonios rezultă în mod indubitabil, că din această afacere a rezultat un beneficiu de cel puțin 200 000 de lei. Socoteala nu e greu de făcut.
Casierul Directoratului, lăsând 125 000 de ruble „Livon” le-a vărsat intacte, astfel că din suma totală a încasărilor pe care o avea de vărsat  de 628 000, mai rămânea să verse 403 000 lei, din aceasta se scădea circa 40 000 pe care n’a vărsat-o până acum, așa că mai rămânea de vărsat încă 365 000 mii de lei. 
În loc de lei lasă d’l casier Zarzăr și C-le a cumpărat ruble „Livon” cu cel mult 40 de bani rubla, așa că a băgat în această afacere maximum 163 000 mii de lei. Scăzând această dumă din totalul rublelor „Romanow” și leilor care e de 403 000 mii de lei rămâne un beneficiu net de lei 240 000. 
În ce buzunare au intrat acești bani?
Iată problema cea grea!...

In. Țeapă


Schimb de depeși între Primăria Orașului Chișinău și adunarea Deputaților
___
 Cu ocazia deschiderii primului Parlament al României Mari, ales prin votul obștesc al cetățenilor ei, noi Comisiunea Interimară a orașului Chișinău, ridicându-se la înălțimea solemnității de azi salutăm cu încredere începutul grelei  misiuni ce și-a luat și punem toată nădejdea în desăvârșirea ei
  (ss) Comisiunea Interimară a orașușui Chișinău
____
Răspunsul la telegrama Comisiunei Interimare
___
 In numele Adunării Deputaților, vă rog să primiți viile noastre mulțumiri pentru bunele cuvinte ce-ați adresat Adunarii.
Președintele Adunărei Deputaților (ss) Vasile Stroescu

